frumusetea_femeilor_este_relativa_gheorghe_burdujanFrumusetea femeilor este relativa! De ce afirm asta!?

Pe Corina Chiriac nu am cunoscut-o niciodată îndeaproape, nu am stat niciodată faţă în faţă.  Comunicam prin telefon, fax şi prin scrisori. Aveam un sentiment de simpatie pentru ea şi chiar îmi plăcea ca femeie. Trebuia să ne întâlnim (undeva pe la mijloc) pentru a ne cunoaşte mai bine. N-a mai fost şi nu va mai fi să fie…

Amintirea mea se leagă de existenţa ei, într-o primă fază, într-un concert ţinut, pe vremuri, la Piatra Neamţ. Atunci am văzut-o. Nu am reţinut nimic altceva decât o piruetă făcută pe scenă. De ce? Pentru că i se ridicase poalele-n cap şi noi, spectatorii, am putut să-i admirăm picioarele-craci (bune/i, nimic de zis).

Au trecut anii şi am revăzut-o la o emisiune TV. Aşa ne-am cunoscut. Ea avea o emisiune la un post TV, eu aveam altă emisiune, la alt post TV. I-am scris. Mi-a răspuns. Mi-a trimis poze. Mi-a vorbit despre activitatea ei extra-muzicală (ca moderator TV, ca „om de binefacere” la o parohie din Buşteni etc.).

Primele semne care m-au determinat să nu mai doresc s-o cunosc personal au fost accentele de vulgaritate pe care le scăpa pe ici pe colo (mai ales în acele apariţii TV în care era invitată, deci nu mai „modera” ea).

Până a pus capacul cu „eleganţă”:
A început un comentariu despre frumuseţea femeii, despre ce şi cum trebuie să facă o femeie ca să fie frumoasă: „Aaaaaa, păi gata, ne facem frumoaaaase, MĂRARUL JOS DE PE PICIOARE, DE LA SUBBRAŢ, machiajul, rimelul…” etc. Şi a continuat cu tot „harnaşamentul” pe care trebuie să-l facă şi să-l poarte o femeie pentru a cuceri un bărbat. Expresia „mărarul jos de pe picioare şi de la subbraţ” (vulgară, în viziunea mea) a fost însoţită de gestul respectiv, de parcă s-ar fi descotorisit de o povară, de parcă ai fi aruncat de pe sine, aşa, cam ca la o căpiţă de fân.

„Şi mustaţa?” M-am trezit eu întrebând. N-a avut cine să-mi răspundă pentru că eram singur în încăpere.

Din momentul acela nu mi-am mai dorit s-o cunosc.

Care va să zică aşa: o femeie este frumoasă numai dacă face ceea ce spunea ea. Numai aşa poate cuceri un bărbat!? Şi bărbatul acela cucerit ce va face, ce va zice el când, într-o bună dimineaţă, se va trezi lângă o femeie căreia între timp îi va fi crescut mărarul la loc şi pe picioare şi la subbraţ şi pe unde mai are ea mărar sau pătrunjel? Ce va vedea el atunci? Adevărata ei „frumuseţe”! Ce va spune el? Oare nu se va simţi frustrat? Oare nu se va gândi că a fost înşelat? Ba da! Vă spun eu. Cu siguranţă că aşa va fi. Şi-atunci mai este el de condamnat că încet, încet va începe să se uite după alte „frumuseţi” care şi ele sunt relative? Numai că de data asta el este avertizat şi ştie de ce o femeie este frumoasă atunci când este.
Adevărata frumuseţe a unei femei se vede dimineaţa, atunci când se trezeşte şi încă nu e „văcsuită”.

Bărbatul, în comparaţie cu o femeie este total dezavantajat. El nu-şi dă mărarul jos, el nu-şi poate planta podoabă capilară (dacă are chelie), el nu se poate ruja, rimela, coafa. Nu poartă fustă scurtă sau pantaloni mulaţi ca să impresioneze cu cracii din dotare, nu poate face nimic din cele ce fac femeile ca să înşele retina, ca să mintă de fapt, ca să ducă în eroare vigilenţa privitorilor-bărbaţi (şi mai puţin bărbaţi).

Nu pledez pentru a fi şi a te purta neîngrijită, ci doar pentru a te „aranja” cu bun simţ şi cu decenţă, de ce nu chiar cu respect faţă de noi bărbaţii-privitori. În genere bărbatul este un gogoman în materie de femeie (ori un porc-măgar, ori un gogoman).
Fiecare femeie are frumuseţea ei (de la natură) şi este păcat să fie falsificată cu artificii.

„Cine are ochi de văzut va şti să vadă frumuseţea unei femei” o să spuneţi voi femeile deştepte… Sigur că da, aveţi dreptate! Dar dacă totul se reduce numai la „a vedea” atunci daţi-ne voie să ne uităm la craci, la ţâţe, la buze (ochelari şi ţigară) şi mai puţin la acele frumuseţi ascunse pe care nu le poţi depista dintr-o primă ochire

Urmăreşte acest videoclip ca să te convingi că frumusetea femeilor este relativa!

Gheorghe BURDUJAN2015La zifrumusetea femeilor este relativaFrumusetea femeilor este relativa! De ce afirm asta!? Pe Corina Chiriac nu am cunoscut-o niciodată îndeaproape, nu am stat niciodată faţă în faţă.  Comunicam prin telefon, fax şi prin scrisori. Aveam un sentiment de simpatie pentru ea şi chiar îmi plăcea ca femeie. Trebuia să ne întâlnim (undeva pe la mijloc) pentru..."Când mă analizez, mă detest. Când mă compar, mă prefer!"