deosebit_de_sensibil_gheorghe_burdujanAm auzit pe unul, pe alta spunând: „X este deosebit de sensibil” sau „Y este deosebit de frumos/urât”, „Z este deosebit de bun/rău”, ăla scrie deosebit de consistent, aia scrie poezii deosebit de sensibile etc.

Trebuie înţeles că formularea „deosebit de…” poate avea şi un sens neaşteptat, surprinzător. Eu aş spune aşa: „X este sensibil/frumos/urât/ rău/ bun, scrie poezii sensibile, se manifestă firesc (şi nu deosebit de firesc) etc. A spune că este „deosebit de…” înseamnă a afirma contrariul. Deosebit de bun înseamnă, de fapt, că este rău, deosebit de frumoasă înseamnă că este urâtă, deosebit de sensibil/ă înseamnă că este viceversa ş.a.m.d.
Această formulare preţioasă, mai ales când o găseşti în gura (şi-n căpăţâna) aşa zişilor creatori, pune în evidenţă superficialitatea şi insuficienta (sau suficienţa de sine) cunoaştere a sensurilor reale ale cuvintelor limbii române.

Yo sunt deosebit de toţi/toate aceştia/acestea!

Şi nu voi spune că sunt „deosebit de…” ce scrie în cartonul de mai sus.

Gheorghe BURDUJAN2015deosebit de sensibilAm auzit pe unul, pe alta spunând: 'X este deosebit de sensibil' sau 'Y este deosebit de frumos/urât', 'Z este deosebit de bun/rău', ăla scrie deosebit de consistent, aia scrie poezii deosebit de sensibile etc. Trebuie înţeles că formularea 'deosebit de...' poate avea şi un sens neaşteptat, surprinzător. Eu aş..."Când mă analizez, mă detest. Când mă compar, mă prefer!"