DEOSEBIT DE SENSIBIL

Am auzit pe unul, pe alta spunând: „X este deosebit de sensibil” sau „Y este deosebit de frumos/urât”, „Z este deosebit de bun/rău”, ăla scrie deosebit de consistent, aia scrie poezii deosebit de sensibile etc.

Trebuie înţeles că formularea „deosebit de…” poate avea şi un sens neaşteptat, surprinzător. Eu aş spune aşa: „X este sensibil/frumos/urât/ rău/ bun, scrie poezii sensibile, se manifestă firesc (şi nu deosebit de firesc) etc. A spune că este „deosebit de…” înseamnă a afirma contrariul. Deosebit de bun înseamnă, de fapt, că este rău, deosebit de frumoasă înseamnă că este urâtă, deosebit de sensibil/ă înseamnă că este viceversa ş.a.m.d.
Această formulare preţioasă, mai ales când o găseşti în gura (şi-n căpăţâna) aşa zişilor creatori, pune în evidenţă superficialitatea şi insuficienta (sau suficienţa de sine) cunoaştere a sensurilor reale ale cuvintelor limbii române.

Yo sunt deosebit de toţi/toate aceştia/acestea!

Şi nu voi spune că sunt „deosebit de…” ce scrie în cartonul de mai sus.