MOARTE DE PRINȚ
Despre păsări îți scriu… despre cer… despre frunzele și florile Raiului… despre secera lunii în noapte… despre casa cu pereții de nori… despre scrisul pe stânca lui Zeus… despre noaptea cea din urmă… cea dintâi… sau poate că vrei să-ți scriu despre pădurea profundă și rece… despre țărâna din sufletul nostru… despre pulberea-n care l-ai lăsat… despre himera apelor nestăvilite, otrăvitoare…
Albe cuvinte ca vorbe de sidef… doar cerul mă mai înțelege… și-i bine aici cu tâmpla pe un nor pufos ca perna uitării de sine… oglinzile-mi trimit înapoi un chip de orhideu curat și palid, un sunet de liră… peșteri luminoase se-nșiră precum catedrale gotice-n aer… trăiesc?… oare trăiesc?… iată văd în zarea lăptoasă limba de clopot pregătind țipătul de-aramă… apoi o liniște astrală sublimă și pură… finală… ca o moarte de prinț…
