NU MAI VREAU FEMEIE VĂDUVĂ (IV)

0

Au trecut mulți ani de atunci. Am mai cunoscut în acest interval de timp femei văduve. Dar soţii lor muriseră în linişte, împăcaţi cu soarta, cu boala, cu viaţa, în fine cu moartea. Ştiau că vor muri şi, deci, spiritele lor erau liniştite, la locul lor. Aproape că uitasem ce mi se întâmplase în relaţia mea cu Neli, femeia visurilor mele, până la proxima experiență cu o altă femeie văduvă.

A DOUA ÎNTÂMPLARE:

  Ca să scap de existenţa unei tensiuni sexuale şi nervoase acumulate din diverse motive şi cauze îmbârligate, mă duc la o femeie (legătura cu ea mi-o făcuse un amic, deci n-o cunoşteam deloc, n-o mai văzusem până atunci). (Paranteză: am citit în adolescență Manualul TAO care te învaţă, în afara evantaiului întreg al artei de a iubi, cum să faci să-ţi păstrezi sămânţa, fără să te risipeşti. Astfel poţi să fii viril o noapte întreagă şi, dacă e cazul – unde nu dă Mnezău şî Sân Chetru -, poţi sus-ţine mai multe femei odată).  
   Așadar, mă interesez ce ar dori să consume. „Bere”. Bine, cumpăr două bax-uri cu bere şi alte accesorii utile în astfel de situaţii. Ne întâlnim, ne acomodăm, ne dezbrăcăm şi ne-o „luăm”. Sar peste etape ca să nu lungesc pelteaua. În realitate eu nu rezolv aşa o relaţie sexuală: „ţac-pac”. Durează, construiesc artistic, fac să vibreze etc. etc. Aplic TAO (apelez la metoda TAO în 2 cazuri. 1. femeia nu îmi place deloc – şi-atunci nu merită să te „risipeşti”; 2. femeia îmi place foarte mult şi-atunci vreau să mă „bucur” de ea toată noaptea).

Tipa nu-mi prea plăcea, deci o aduc pe ea la orgasm iar eu „mă abţin”. Greșeală capitală! Femeia te simte când ejaculezi și când nu. De ce greşeală capitală? Pentru că asta i-a dezlegat ei limba(riţa) şi apetitul termenilor de comparaţie. Şi-ncepe: „Ştii, fostul meu soț – Am belit-o-mi-zic-în-gând – niciodată nu-mi făcea aşa, el termina pe bune”. Da’ tu eşti văduvă? întreb eu timid, simţind deja că mă ia cu călduri şi că avangarda mea vijelioasă până atunci dă ordinul de retragere. „Eu da, sunt văduvă, nu ţi-a spus „X”? Nu-mi spusese nimic despre acest lucru, pentru toată lumea un detaliu, dar pentru mine extrem de important atunci când am de-a face cu o femeie. „Stai să vezi: fostul meu soţ, Dumnezeu să-l ierte, că tare bun a fost, s-a dus într-o iarnă la pescuit la copcă, pe un lac îngheţat de pe lângă Turnu Severin.” Aha, zic, bănuind deja ce-o să urmeze. Dă-i înainte, zii mai departe dacă tot ai început. „Şi, la un moment dat, nu ştiu cum se face că se rupe gheaţa, cade săracul în apă şi nu mai poate ieşi. În chinurile lui, cum se zbătea să iasă, în loc să se apropie de gaura pe unde se rupsese gheaţa el se îndepărta. Aşa a murit, săracu’. Nevinovat. Şi era aşa de tânăr şi de frumos şi de înalt, şi avea un păr brunet şi creţ, nu era chel ca tine.” 
N-am mai zis nimic. M-am întors cu faţa în sus. Mi-am pus mâinile sub cap şi-am stat aşa cu ochii beliţi în tavan aşteptând să se facă ziuă ca să pot pleca în mod civilizat. Dacă plecam atunci ar fi fost nepoliticos. Asta a fost a doua greșeală capitală. Trebuia să plec atunci, pe loc! După vreo oră de privit în gol, mă prinde somnul şi cam pe la trei noaptea (ah! cât de dragă mi-e ora asta…) sar din pat ca ars: o bubuitură puternică face să zdrăngăne geamurile. Aprind lumina. Ea stătea în capul oaselor şi se holba la mine. Eu mă holbam la ea. Fiecare aştepta un răspuns de la celălalt. Ea îşi revine prima. „A, uite a explodat o sticlă de bere. Nu-i nimic!” Mă uit la masa pe care se aflau sticlele. Masa era lângă fereastra uşor întredeschisă fiind prea cald în încăpere. Peste tot numai cioburi. Pe faţa de masă încă se prelingea berea care fusese în sticlă. Vreau să ajut. Dă-mi un prosop să şterg masa, că e păcat, se strică, se umflă lemnul. Doar am schiţat intenţia de a mă apropia de masă că a doua sticlă explodează împroşcându-mă cu bere şi cu cioburi mărunte. Noroc că-mi pusesem ochelarii. Mi-am şters cu prosopul trupul de bere (eram gol şi la propriu şi la figurat). Nu mai eram în stare de nimic. Pentru a doua oară în viaţă mă simțeam ca o cârpă tremurândă. M-am îmbrăcat la repezeală şi, pretextând că am uitat maşina descuiată, am zbughit-o, ca altădată, pe trepte în jos afară. Nu mai știu dacă mi-am luat rămas bun sau nu. Cred că nu… Mi-am aprins o ţigară. Îmi tremura bărbia. Țigara-mi căzu în zăpada mocirloasă. Am urcat în mașină și am pornit motorul. Aerul rece de afară mi-a fost de mare folos. Apoi zgomotul motorului, senzaţia de forţă pe care ţi-o dă un astfel de zgomot, m-au ajutat să-mi revin suficient ca să pot conduce în condiţii de siguranţă. 

Iniţial aş fi vrut să trag nişte concluzii. Să fac ceva teorie despre aceste „comunicări” cu spiritele celor dispăruţi, dar mă abţin. Ceva, totuşi, trebuie să spun: și acest bărbat (fost soț al doamnei în cauză) murise, ca și primul soț al doamnei Neli, tânăr, nevinovat, violent și plin de iubire pentru soția sa. Spiritele celor doi nu vor fi liniştite vreodată.

Eu le simt și acum, după atâția ani de viață. Mă mai vizitează câteodată în somn. Dialoghez cu ele, dar nu au un chip anume, există mai mult ca prezență energetică, spirituală.

Vise și coșmaruri cu CHIPUL celui dispărut am început să am recent, după o altă experiență, de curând întâmplată.

(Visited 52 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.