SUB FEREASTRA MEA
Călătorește ea…
…și e toamnă frumoasă… a nucilor toamnă… ca niciodată castanele, doamnele îmi umblă prin suflet agitându-mi cupa-n care-mi țin cu strășnicie dorul… e o mare adormită în sângele meu, mare pe care n-o veți putea ști, nici afla… se învolbură la fiecare zbatere de aripă frântă, aripa mea, căci timpul răbdare nu are… în soare s-au dus dar nemurind anii cei mulți puțini cum s-au dus nu știu, nici astăzi nu știu… o singură aripă am și zborul îmi este zigzagat în cădere dulce cădere amară cădere învăț zilnic învăț cum să planez pe patul acela nocturn din neant venind tot mai des către mine ca o zână frumoasă, ca alba mea îngeră…
Călătorește ea…
(Visited 15 times, 1 visits today)