FLAMURĂ DE FATĂ

Chiar vultur să fii alunecând

Cu aripa ta în laptele cerului

Chiar mare monarh sau domn imperial

Peste imense ținuturi cu plopi și corali,

Chiar simplu om, cel mai simplu

La colțul străzii cu mâna-i întinsă

„ajutați-mă, oameni buni, nu văd, nu aud”

Chiar tu însăți să fii

Cu răbdarea supremă

Întinsa coardă plesnită-n corolă apoi.

Nu poți, căci nu se poate

O pornire firească de lacrimă…

Flamură de fată mi-i sufletul

Femei despletite am în sânge

Iar pulsul măsoară timpul nimănui…

Flamură de fată…