FLOARE DE COLȚ

O, preafrumoasa clipă a trecerii pe bunul acesta pământ de sfânt ți-e tăcerea atât de profundă căci zâmbetul lacrimii desface în suflet și-n inimă tace… dar trece nu stă curcubeu pe linia vieții mângâietoare când e jună pereche de joacă dezghioacă miezul dorințelor dulci și perverse totodată… conturul iubirii, iubirea are contur de clepsidră întoarsă mereu până nisipul se evaporă-n neant de la sine… prin tine, prin trupul plăpând, prin sângele înghețat de mult… până când cristalinul ochiului meu va reuși să tulbure apele din adâncuri precum grâul o seceră… toată esența naturii stă-n firul de iarbă pe care-l calci fără știre-n condurii albaștri ai cerului… floare de colț de câmpie și macul de munte…

(Visited 10 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.