MARELE BORCAN CU MIERE
Nu sunt invidios, ci sunt revoltat! Luni (21.12.2020) s-au adunat parlamentarii pentru depunerea jurământului întru validare. Foarte bun. Ei au fost aleși de noi, cam cum ar veni de popor. În mod firesc ar fi trebuit să alegem un parlament nou, prin care să mișune și să legifereze alți parlamentari, nu tot ăia vechi. Dar nu, cum să se poată întâmpla o așa minune?! Elegantele fotolii de parlamentar sunt ocupate în mare parte de aceiași pe care, teoretic ar fi trebuit să-i schimbăm.
Mă intrigă și mă revoltă faptul că o re-văd acolo, din nou, pe Roberta Anastase și mai ales pe un brutar de Prahova pe care-l cunosc foarte bine. Nu știe să vorbească corect românește, dar el vrea să dea legi pentru țară.
De ce vor oamenii ăștia în Parlamentul României? Pentru că acolo e marele borcan cu miere. Brutarul meu a ajuns parlamentar, în primul mandat, după ce l-a plătit din greu pe marele fost baron de Prahova, Mircea Cozma. Acum pe cine a plătit pentru a fi pus pe listă? Și de ce vrea el acolo, în parlament? Că bani are destui, o afacere prosperă are, mașini, stare materială tot ce-și dorește are…
Din două motive: a fi parlamentar în România înseamnă ceva. Ești așa, mai cu moț, ai imunitate, ai pașaport diplomatic, ai secretară, birou de parlamentar, mașină, fonduri forfetare, cine mai e ca tine și 2. Acolo, din marele borcan cu miere se poate suge până-ți plesnește burdihanul inestetic. Cine-i plătește pe ăștia? Noi! De la cine fură ei? De la noi!
Așa ne trebuie!
