ne-atragem-prin-continut-si-ne-respingem-prin-forma-gheorghe-burdujan“Ne atragem prin conţinut şi ne respingem prin formă” este o idee pe care am văzut-o, auzit-o de nenumărate ori în contextul discuţiei despre aşa zisul „suflet pereche”, (fir-ar să fie, că m-am săturat de câte ori şi pe câte bloguri l-am întâlnit pe aici şi prin alte părţuri). Ideea merită discutată! De ce? Pentru că este autoarea tuturor dramelor din lumea pe care o trăim şi care ne trăieşte. 
Dacă ne-am „dezbrăca” de formă (nu de forme – ele sunt faine atunci când sunt) am trăi, poate, instantaneu starea de fericire. Noi sau ele, sufletele astea se ştiu de mult, se cunosc, se pândesc unul pe altul, îşi fac semne de la distanţă, dar nu se pot apropia din cauza formei. Ce este forma? Cenzura socială! Regula celor mulţi dedulciţi la actul filozofării motivaţionale şi, cu falsă simţire, îndepărtaţi de puritatea simţirii nude şi manifeste „atunci când îţi vine”… 
De ce credeţi că simte omul nevoia să aibă pe lângă casă câte un animal de companie? Acela este un suflet pereche care nu este împiedicat de formă ca să-şi arate afecţiunea. Bineînţeles că şi animalele o fac din interes atunci când relaţionează cu o fiinţă din altă specie (cu omul, de pildă, pentru hrană). În contextul aceleiaşi specii, însă, suflete lor pereche nu întârzie şi nu se ruşinează să apară. (atunci când sunt strigate, desigur.) 
Sufletele nu trebuie privite ca jumătăţi, ci ca entităţi unitare, întregi. Sufletul este desenul nostru interior, este decupajul fiinţei noastre interioare care este negativul fotografic al fiinţei exterioare. 

PESE: „SUFLETELE PERECHE” SE COMPLETEAZĂ; 
„SUFLETELE ASEMENEA” SE SUPRAPUN!

 

(Visited 38 times, 1 visits today)