NOROCUL, SOROCUL, GHIOCUL
La întâlnirea cu tine-am venit voi veni… ca o pasăre scăpată din colivie mi-ai răvăşit sufletul cu aripile tale mari şi-ai fugit pe fereastra ochilor larg închisă paradox al pleoapelor umezi din nou – lacrima slobodă ne-slobozită încă… alb şi astru în albastru spulberat în irişii chipului ce se-nfiripă pe cerul domnesc într-un târziu văd cum treci, ai trecut o clipă în zborul tău sideral cu aripi de sidef de argint către Îngerele tău… ce mult m-a durut noaptea aceasta sub nucul bătrân noaptea trădării şi-a reîntoarcerii la starea de înger într-o zi poate mâine-l voi zidi în mine martor al trecerii tale pe bunul acesta pământ…
… se-ntâmplă în noaptea stelară… pentru că Îngera noaptea se-arată… o cometă trecu azi-noapte-ntr-o zbatere lină ca fâlfâirea unei aripi de lebădă neagră coada cometei stârni praful stelar în mii de cercei luciferici nici somn şi nici vise nu se mai nasc sub bolta frunţii cresc înceţoşate lumini ale ochilor, ce limpede un curcubeu nocturn apoi uneşte tâmpla casei mele cu infinitul fără sprijin la un capăt cum ar sta podul de argint şi dintr-o dată treaz fiind văd, O văd, ea capătă chip păşeşte-n voaluri de mireasă plutinda făptură de atâtea ori am văzut-o dar acum are chip niciodată ea n-a avut acum are chip de femeie, şuviţe blonde aurii o iau razna peste ochii şi gândurile mele „te pup dulce” îmi spune apoi pleacă a fost o adiere o facere a nopţilor mele de-argint, iluzie desenată pe creier ca o obsesie ce vine de departe din adâncuri ancestrale o moştenire a neamului meu bărbătesc dorinţă-proiecţie ceva ce nu se poate dar există ca-n aceste nopţi de veghe când mă ocoleşte norocul, sorocul, ghiocul…
