FAUSTA

Francois Villon m-a ajutat s-o cuceresc pe Fausta. Eram într-un dialog contondent cu o profesoară de literatură universală care făcuse o afirmaţie nefericită: „Francois Villon este iubirea vieţii mele”! Mi-a sărit muştaru’: uite încă una care face afirmaţii gratuite!  „Cum adică, Francois Villon este iubirea vieţii dv.? Dacă v-aţi trezi, într-o seară, cu acest nefericit …

Continue reading

CU CAPUL DESCULŢ?

Pleosc, pleosc două palme, una peste gură alta peste fund! Cu asta s-a ales bietul copil întrebător. „Da lasă copchilu’ sâ-ntrebe, bre fimeie, di şi tre’să-l baţ”. (Eram într-un sat moldovenesc şi trebuia să vorbesc ca ei). „D-apăi aiasta-i întrebare, dragă dom’-le, vă rog să-l iertaţ’). Şi-i mai înghesui câteva după ceafă aşa ca şi cum i-ar …

Continue reading

AVEREA MEA

Am făcut, zilele trecute, următoarea experienţă: mi-am cumpărat hrană pentru trup. Tot ce mi-a poftit inima şi mi-a cerut mugurul gustativ. Jumătate, chiar trei sferturi din ea s-a stricat şi a trebuit s-o arunc la câinii maidanezi care nu mă ocolesc deloc-defel-ul lor câini fiind. În acest timp am ocolit hrana pentru spirit: ţigările, cafeaua, activitatea …

Continue reading

FATA CARE PLANGE

De fiecare dată mă primea în uşă semidezbrăcată. Sânii mari şi rotunzi de o fermitate inexplicabilă erau primii care mă salutau. Sfârcurile decente, cuminţi zâmbeau luminii de sub bluza-i albă, mereu albă. Capul lăsat pe-o parte, ochii sclipitori (de parcă tocmai băuse o sticlă de pepsi), zâmbetul larg, fără cuvinte. Intram şi mă aşezam la …

Continue reading

GUSTUL CARE SE DISCUTA

Mi se tot răsucea în căpăţâna din dotare gândul să scriu despre gustul care, chipurile, „în artă nu se discută”! Aşa că mă eliberez acum şi scriu despre gustul care se discuta!. Părerea mea (umilă, deh!) este că gusturile nu au ce căuta în artă. Când Tocilescu a venit cu Shakespeare în blugi, am refuzat …

Continue reading

YO NU ŞTIU A DA DIN COADA

Yo nu ştiu să dăruiesc flori. De dOO ori am făcut-o. Prima dată am dus flori unei doctoriţe şi le-am băgat în geanta-diplomat, după ce le-am tăiat cozile ca să încapă. A doua oară i-am dăruit flori mamei prietenei mele Adya. „Părea că duci o spadă”, mi-a spus aceasta privindu-mă de la balcon. Mi-a fost …

Continue reading

A CITI PRINTRE RANDURI

„Dragă nu ştii să citeşti printre rânduri, să vezi ceea ce se ascunde în spatele cuvintelor”… Aşa spun aceia care vor „să se scoată”, care vor să pară nevinovaţi, superiori şi care vor să evite, astfel, un posibil tuşeu, din partea convorbitorului. Ce înseamnă, de fapt, a citi printre rânduri? Luaţi o coală de hârtie …

Continue reading