RIDUL TRISTEȚII
Ridul tristeții este un rid special. El își face loc printre celelalte riduri sârguincios și cu răbdare. Curge de la rădăcina nasului până sub bărbie. Se lăbărțează pe frunte coborând între sprâncene, îți adâncește pomeții și chiar îți schimbă desenul feței, pentru că structura lui este solidă, puternică, definitivă.
Multe chipuri trec pe lângă noi și fiecare poate spune: „uite acela e un om trist, acela e un om urât, celălalt e un om frumos, fericit, zâmbitor etc. dar nimeni nu poate spune: „am văzut un om cu ridul tristeții pe chip”, pentru că ridul tristeții este multivalent, coboară în suflet, cuprinde inima, totul, întreaga ființă și te transformă încetul cu încetul dintr-un stejar falnic într-o salcie fragilă și gârbovită uneori.
Spre deosebire de celelalte riduri care se formează și se așază cuminți la locurile lor, ridul tristeții este foarte activ. El te face să simți în fiecare zi că ești trist, te face să eviți oglinzile, te face să ocolești oamenii atunci când ieși pe stradă. Te însingurează!
Ridul tristeții nu se tratează precum celelalte riduri, cu alifii și infiltrații și nu este generat de vârstă. L-am văzut jubilând nu doar pe chipurile persoanelor părăsite de toți și de toate, ci și pe chipuri adolescentine.
Ridul tristeții dacă te prinde nu te mai lasă. Așa că aveți grijă de forul interior al ființelor voastre (el de acolo vine) și nu-i dați răgaz să înflorească la voi pe figură, pentru că-ți va aminti în fiecare zi de viața ce nu merită trăită, mai ales atunci când nu ai vrut să fii…
