SĂ CURG
Să curg am vrut pe sub pământ, ca lavă
Nucleul alb fiind deasupra prea precis
- Un concurent al meu mai de ispravă –
Păgân, un fel de cânt pe sub pământuri mi-s.
Mustind a sevă greșită-n mădulare
Clișeu nereușit de fotograf nebun…
Să fiu am vrut un sol de preumblare
și taină și statuie și chiar copacul bun.
Stimaților de-ați ști ce bucurie clară
Se simte când exiști pietrificat în fluturi
Să fugi mereu de noapte, să te prefaci vioară
și zidul alb să-l mângâi lichefiat în luturi…
O să simțiți în sânge mercur și lampioane
Amestecate-n suflet, amalgam nesigur…
Dar nu veți ști femeia ce spune la icoane
și-o să cântați prea bine romanța la clavigur
Să curg am vrut pe sub pământ, să rup
agenda ce susține cazul singular…
Mă doare zidul alb și ochiul care-n trup
privește totul pe deasupra, unghiular.
