UIMIREA MEA DE AZI

Am mers (pe jos, că nu se putea altfel) să-mi rezolv niște treburi, chestii, trestii, socoteli etc.

La casieria de la apă mă așez la coadă. În fața mea dOO persoane. Casierița, deși avea treabă cu încasarea, mă rog, odată sare cu ochii pe mine și mă fixează  preț de câteva clipe. Am tresărit, cine nu ar tresări dacă ar simți, așa cum am simțit eu intensitatea acelei priviri. Plătesc, merg mai departe spre centru.

Intru într-o farmacie. Din ușă m-a luat la ochi o frumoasă farmacistă blondă. Mă apropii și întreb: de ce mă priviți așa de lung? Nu vă privesc lung zise aruncându-și ochii într-o parte. Cer, îmi dă, plătesc și dau să plec. Aveți card la noi? Nu! Nu doriți să vă fac? Nu! Da ceva întăritoare pentru inimă, ficat, rinichi (a mai înșirat ea ceva organe acolo…) nu doriți? Nu! În sfârșit mă slăbește și plec.

Spre Hale. Spre piață. Am poftit la iște fructe. Ca să ajungi la fructe trebuie să treci prin îngrozitoarea hală de pește. Nu m-am putut abține și m-am uitat și eu la niște pești. Bre, o dată sare unul cu ochii boldiți gata-gata să mă muște. Nu vă spun că am luat-o la fugă, de se mirau cetățenii și cetățencele?

În sfârșit la fructe mă liniștesc. Iau niște afine de pădure și mă îndrept spre casă. Când, ce să vezi, o privire atât de drăgălașă a unei puștoaice-n blugi cu ochelari (era cu mă-sa) m-a făcut să mi se moaie inima și toate celelalte…

În mod firesc mi-am pus întrebarea: ce mama dreak am eu pe mine? Mi-au crescut coarne și nu mi-am dat seama? Așa că ajuns acasă m-am privit în oglindă și mi-am făcut urgent un selfie. (Petrică Banciog iar o să zică_că nu e selfie, ci e fotografie, dar el zice, el aude…).
Carevasăzică așa am arătat eu astăzi.

Iaca de aia nu-mi place mie mersul, plimbatul pe jos. Mereu mi-a plăcut mersul și plimbatul pe sus…