JUMATATEA NOASTRA
“Viaţa este o afacere al cărei câştig nu acoperă cheltuielile”, spune undeva Schopenhauer…
În lumina acestei idei s-ar putea întâmpla ca atunci când vom ajunge la cunoaşterea finală (e un fel de a spune despre întâlnirea dintre două persoane care nu se cunosc) să constaţi că nu a meritat atât efort (în măsura în care este un efort) încercarea noastră de a ne găsi jumatatea noastra..
Vorbesc aici despre un principiu, pentru că (am mai spus asta), fiecare vine, în relaţia cu celălalt, cu propria sa experienţă de viaţă, cu propriul său trecut, cu propria sa uzură (de ce nu ?), cu propria sa proiecţie a viitorului (personal şi, prin extensie, în doi)…
Cum să faci ca toate acestea să se conjuge într-un mod fericit, să se îmbine cu minimum de compromisuri?
