O FRUNZĂ

0

O frunză obstacol îmi stă în cale, frunză-cuvânt din subteran în cădere se-așează pe bolta frunții mele ne-odihnite deplin… prințesă asemenea unei statui plutitoare pe valuri albastre se-arată în geana văzduhului sfânt… urmăresc orice suflet printre suflete-stânci sau alveole de midii… enorma rochie albă-mireasă îți șade prea bine, femeie, nuntită cu zâmbet sarcastic spre nu știu cine zâmbetul cade ghilotină de gând dureros… până la os e această cortină ce cade prea grea pentru o libelulă cum sunt…

Dedesubt neant…

Deasupra furtună…

În ceață chipuri incerte

În față un înger făclie

Cu trupu-i pe drum luminând…

(Visited 31 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.