PRESĂRATUL PIETRIȘ

Iată, iubito, am zburat, am zburat

Până-n fereastra cuibului tău de uraniu

Renunțând la cruce, iluminat

De-o boală virotică. Straniu

 

Cel ce domnește-n această credință

Despică idei în gândul prezent

Moartea clădește ca o dorință

Patru pereți într-un creier absent…

 

Iubito, imnul se cântă dincolo de moarte

Nici un nor nu umbrește cuvântul solemn

Dacă tu ești drumul ce duce departe

Eu, presăratul pietriș, peste tine mă-ndemn…

(Visited 6 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.