SUNT ORHIDEU

Sunt orhideu dar cine mirosul său atât de fin asupra mea o să-l aplece?…

O aripă-mi va fi de-ajuns să merg așa ușor stângaci de-aici și mai departe spre  viitoarea jertfă… împietrit în văzduh cum sunt nu știu de-mi va fi ursită, destin sau întâmplare femeia care acum triumfă victorioasă pe coama de aur a soarelui… căci am iubit și încă mai iubesc lumina precum nebunul își iubește plăsmuirea din țeasta-i sură de arsură nefiind lăsată să respire aerul curat, aerul pur din jur, de primprejur… cânt de adormirea păsării măiestre din pieptul meu cu mine adormind deolaltă… soare-lună, lună-stea cugetătoare… rămâi aici și amândoi tu-eu, eu-tu vom atârna pe cer eșarfe de iubire…

(Visited 12 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.