TATĂL DULCE
Ați auzit de „SUGAR DADDY ”? Eu, recunosc, abia zilele astea am aflat că există așa ceva. Este noua modă (de fapt e de când lumea…) a tinerelor fete rătăcite prin țări străine sau pe meleagurile noastre mioritice.
Rețeta e simplă: are fata nevoie de bani, pune ochii pe un „sugar daddy” și treaba e ca și rezolvată. Când am auzit pentru prima dată pe net despre această practică a puștoaicelor am fost foarte revoltat. Cum te descurci acolo (în Anglia) a fost întrebată o tânără? „Bani îmi mai dă mama, dar dacă vreau îmi găsesc un „sugar daddy” și fac la bani, hă-hăăă”…
Cred că mai mult vulgaritatea expresiei decât conținutul său moral m-a revoltat.
Pentru că, gândind mai bine și la rece, metoda asta nu e chiar așa de condamnat. În fapt are loc un fel de schimb comercial: ea își oferă trupul, iar el o întreține. Asta a fost și este o practică devenită deja banală. Nu se confundă cu prostituția, nici cu oferta de sex de la marginea șoselelor, deși e tot un fel de prostituție, oarecum mai elevată.
Atâta vreme cât tânăra este corectă și de caracter și, mai ales, acceptă „iubirea fizică” cu un tată, conștientă fiind de toate aspectele care decurg de aici… este ok. Cu atât mai mult cu cât sunt tot mai mulți din ăștia (prin țările dezvoltate, dar și pe la noi) care au strâns o avere cu care nu mai au ce face și care vor să mai „trăiască” puțin…
Că acceptă el, că acceptă ea sau că acceptă amândoi sunt chestiuni de sorginte morală care în astfel de situație trec în plan secund.
Am totuși o dilemă: de la cine vine propunerea?
