ZADARNIC PLÂNG

Aud la mâna stângă un os

Păscând o noapte mare de lut

și clipele ard în timpul blănos

clipele care m-au durut…

 

Zadarnic plâng și mă debord

În pielea nopții. Timpul doare!

Și singur sunt la Polul Nord

într-un oraș cu răpitoare.

 

O, lângă mine, nevegheat

Un tigru plânge în zăbrele

Umbra mea a înghețat

și se divide în inele…

(Visited 15 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.