CÂTEODATĂ
Cuvântul tău ca un sâmbure sonor… rostit noaptea în urechea postumă… o singură clipă atât de puțină… că simțirea se face nudă femeie și sânul său crapă de un lapte prea pur pârguit cum stă ca o piersică amețitor mirositoare… țin palmele amândouă să-mi curgă din rana-i adâncă o picătură de viață alb-sidefie… totul se-ntâmplă aici în peștera mea fără ieșire, fără intrare… înfiorare simt florile proaspete de câteva ceasuri și capul, capul atârnă-ntr-un cui vegetal fără scăpare…
(Visited 18 times, 1 visits today)
