De la 30 la 40 de ani este segmentul de vârstă în care (şi realitatea obiectivă o atestă) se situează majoritatea femeilor de pe facebook. Acestea sunt cele mai active, cele mai doritoare de „socializare”, de transformarea prieteniei virtuale într-o prietenie reală (ceea ce nu e rău deloc!). Amatoare de oportunităţi diverse nu se sfiesc să se arunce în tot felul de „combinaţii”, mai mult sau mai puţin morale, mai mult sau mai puţin periculoase.
Îţi ies în cale, îţi propun, te atrag, te vrăjesc (adeseori sunt şi foarte pricepute). Multe dintre ele sunt însă panglicare. Nu toate! Se află la vârsta la care activitatea hormonală este la apogeu. Feminitatea lor „se cere” exploatată, valorificată la maximum, cât mai mult cu putinţă pentru că se apropie pre-menopauza (unele chiar o trăiesc) şi-apoi menopauza, iar organismul lor ştie ce face, subconştientul de asemenea. Sunt în postura de a fi fost părăsite, în orice caz după o despărţire (multe sunt chiar căsătorite, dar neglijate). Se găsesc în miezul vieţii. Au gustat deja din nectarul iubirii ( pe care şi-l doresc în continuare cu înverşunare, ceea ce e firesc), au simţit durerile facerii (o dată sau de mai multe ori), ştiu cât de dură a devenit viaţa pe segmentul acesta de vârstă. Cele deştepte au şansa de a fi băgate în seamă, cele mai puţin deştepte se zbat în zadar, pentru că pe internet nu ai cum să răzbaţi dacă nu te duce căpăţâna. Cu trupul ai trecere la gogomani!
O GĂINĂ FACE UN OU
„Hei! Tocmai am terminat de sris blogul „ciocănele”. Aruncă o privire!” Ce poţi să zici când primeşti un astfel de mesaj?
Se ştie ce gălăgie face găina când tocmai „a comis” un ou. Trebuie să afle toată lumea, toate orătăniile din bătătură, inclusiv gospodarul… Dacă din politeţe, uneori din curiozitate, te duci pe link-ul pe care găina noastră tocmai ţi l-a băgat sub ochi, dezamăgirea este mare: într-un procent de 90 la sută dai peste un citat sau peste un „copipeşte”. Cele care se bucură de un oarecare succes în lumea aripatelor declanşează o adevărată avalanşă de comentarii „interesante” alcătuite din emoticoane care mai de care mai sugestive şi mai pline de înţelesuri abisale… Autoarea blog-ului „de succes” devine un soi de lider. Nu-i mai ajunge propria pagină şi-atunci pune de un grup. După care bombardează userii cu link-ul respectivului grup.
DAT-UL ÎN GÂT
De mare succes văd că se bucură obiceiul de a da în gât, de a scoate la iveală (uneori cu poze, capturi de ecran doveditoare) de a pune în văzul tuturor, pe un blog, porcăriile dintr-o discuţie privată. Numai porcăriile, pentru că nu am văzut ca un dialog civilizat, o discuţie frumoasă, constructivă să fie adusă în atenţia userilor. Ştim cu toţii că există o faţă urâtă a netului. Nimeni nu este scutit de surprize neplăcute văzului şi auzului. Există, totuşi, o regulă elementară care ţine de bun simţ. Aceea de a-ţi spăla rufele murdare în familie, de a-ţi rezolva problemele neplăcute în taina (a ceea ce însuşi butonul din meniu ţi-o sugerează) „mesajului privat”.
Fiecare ar trebui să ştie că „dacă intri în troacă te mănâncă porcii”. Deci, dacă ai intrat pe un site îţi asumi toate riscurile. A da în gât pe cineva (pentru că ţi-a spus nu ştiu ce, pentru că ţi-a făcut nu ştiu ce propuneri indecente, măgăreşti) nu face decât să arate lumii CARACTERUL TĂU, pentru că ăsta este important pentru prietenii tăi, nicidecum prostia, mojicia, abjecţia celui/celei care ţi-a lezat sensibilitatea. Lumea îţi va analiza ŢIE comportamentul (şi te va evalua ca atare), nicidecum pe al agresorurului internaut pe care-l ştim cu toţii.
Astăzi dai în gât pe ăla/aia, mâine s-ar putea să mă dai pe mine.
Cuvintele apreciative sunt, de multe ori, relative şi puternit subiectivate.
Distanţa de la simpatie la dispreţ este mică, foarte mică!
P.S.: Şi eu fac, uneori, comentarii cu emoticoane!
