PIATRA SFERICĂ
O piatră sferică și-n apă se făcură cercuri zdrențuite… Aș voi să-mi arunc și borseta dar am acolo făcută ghem dragostea mea ca o frunză… Am cules-o de sub vișin… Căzuse și ea pe sub bancă nu știu cum se făcu că tocmi sub banca pe care ședeau tăcuți un bătrân și-o bătrână… Stingher, amărât ca sub ploaie stau așteptând nu știu ce… Femeile trec. Și copiii trec. Copiii râd în Cișmigiu. Strecoară prin degetele lor arămii de portocale gânduri firave de crin…
Țin așa, ca o glumă, în buzunare cinci lei pentru hotel și mâncare… Aud spre sfârșit, când vine mireasa, șobolanii cei mari cotrobăindu-mi în suflet… S-ar putea să mă nasc… Da, cred că acesta-i adevărul curat… Există și aici ceva ca o chestie…
(Visited 11 times, 1 visits today)
