TE POȚI ÎNDRĂGOSTI PE INTERNET?

Masca pe care ne-o alegem vorbeşte despre şi pentru noi.
Masca pe care o alegem şi pozele pe care le postăm pe profilul nostru vorbeşte/vorbesc despre noi. Fiecare imagine, atunci când este impersonală, are simbolistica ei şi, că vrem, că nu vrem, ne trădează caracterul, dă o idee celui care o priveşte despre ceea ce suntem noi cu adevărat în forul nostru interior.

Te poţi îndrăgosti pe Internet? Da! Te poţi! Viaţa, realitatea a dovedit asta! Chiar de nu ştii nimic despre celălalt, chiar de nu ştii cum arată, dacă are sau nu are cazier etc.? DA!
Cum se poate? Simplu! Intri în rezonanţă cu cineva fără măcar să-ţi dai seama. Dacă omul se dovedeşte a fi de calitate, în sensul că nu doar te vrăjeşte, se poate construi ceva, mai întâi în spirit şi apoi în viaţa reală. Mi s-a întâmplat. M-am îndrăgostit, dar mi-a trecut! Depun, deci, mărturie.

Vizitatori, trafic, rating.
Iată trei cuvinte foarte des întâlnite de mine pe net Sunt persoane care ar face „moarte de om” pentru ca aceste expresii să atingă cotele maximale pe profilul domniilor lor.
Vin la tine, belesc ochii pe pagină şi primul lucru la care se uită este cifra de like-uri, apoi numărul de comentarii. Acestea, însumate, dau ratingul. De ce ar face un om asta? Tocmai pentru că e un om! Cu sufletul meschin, mărunt. Un om în spatele unei măşti. Am cunoscut un om bolnav pentru rating. De parcă asta ne-ar face mai buni, mai deştepţi, mai curaţi, mai uscaţi, mai frumoşi, mai bogaţi şi cota valorii noastre ar creşte în ochii celorlalţi. Dovedeşte încă odată, aşa cum mulţi au observat şi au spus-o, că în spatele fiecărui profil, al fiecărei măşti se află un om în carne şi oase, cu nevoi specifice bio-psiho-sociale (cum ar zice regretatul şi marele medic psihiatru Petre Brânzei). Persoanele astea sunt întrucâtva rupte de viaţa reală, s-au mutat oarecum în virtual unde şi-au construit casa lor, domeniul lor, au cultivat şi-acum aşteaptă să răsară, au crescut pe lângă casă animale domestice, şi-au împrejmuit proprietatea cu ziduri înalte, cu sârmă ghimpată şi, din camera lor, privesc peste gardul de doi metri, printr-un ochean telescopic, în curtea celorlalţi vecini de aproape dar şi de mai departe. Sunt labili psihic.

CITATE
În completarea acestui text mi se pare a fi extrem de util să adaug trei citate, de la trei prietene:
1. ”Ceea ce mi se pare sub semnul mirării e faptul că atunci când facem cunoştinţă cu site-ul iei totul aşa cum îl percepi, nu îţi pui întrebări. Eşti mulţumit că ai cunoscut un alt utilizator. Şi dacă există interferenţe între preferinţe, există şi încercări de apropiere sau nu.
Abia mai târziu începi cu întrebările… cine o fi cu adevărat? ce hram poartă?…
În ce scop? habar nu am.
Fac mai mult de două zeci de luni pe net şi de atunci am tot citit texte despre definirea userilor ca şi măşti, că prietenia nu este posibilă pe site, că nu poate fi definită ca şi prietenie, că poţi avea N feţe…
Eu nu sunt de acord cu noţiunea de mască; da, nu te văd, dar gândurile tale îmi spun despre tine. Dar dacă aş fi orb, te-aş vedea? şi atunci ar trebui să cred că porţi mască fiindcă nu te percep cu unul din simţuri? te percep cu cel mai important:gândirea!
Şi cu aceasta pot ştii că nu eşti un fals, că nu eşti un om rău, că eşti comunicativ…că,…că,…că,…
( e virgulă! ). Fotografiile şi datele postate pe net nu pot fi mai credibile decât puterea mea de a discerne, afirmând că mă-ndoiesc de tine îmi pun la îndoială capacitatea mea de gândire şi analiză, sentimentul de omenie… şi cine se-ntreabă, probabil nu e obişnuit să gândească, doar aşa îmi explic.
E necesar să fii şi Toma uneori, dar nu mereu.”

2. „Textul a devenit cu adevarat interesant de cand ne-ai permis sa vedem mai clar „buba” din spatele tristetii sau lehamitei tale de azi „am avut aşteptări prea mari de la fiecare în parte, dar am sfârşit prin a mă îndoi de tot şi de toate. Sunt ori în eroare, ori în confuzie.”
Ma manca buricele desh’telor sa las si eu un gand. Ascunderea in spatele unei/unor masti presupune o anumita experienta, poate neplacuta, a celui care opteaza sa se prezinte in acest fel. Inocentii, bobocii intra, de cele mai multe ori, cu adevarata lor fata, cu adevaratul lor suflet pe un site de socializare. Unii raman asa pentru ca dau de altii asemanatori lor si reusesc sa fenteze dezamagirile si sa treaca peste „rautatile” celor frustrati. Altii insa aleg sa se ascunda in spatele unor masti cand constata ca sunt prea vulnerabili aratandu-se ‘la pielea goala”.
Din pacate, un profil discret-secret-invaluit in mister, ne scormoneste napraznic curiozitatea si, atunci cand nu gasim raspunsuri, incepem sa le inventam.
… si toate povestile de acest gen se termina, invariabil, cu neincredere, lehamite, dezgust de toate partile.
Oamenii cei mai putin expusi la asemenea stari sunt cei care nu se tem sa se arate pe ei asa cum sunt si in realitate, care duc aceasta socializare din virtual in real.

Bine, mai exista o categorie de „navigatori” misteriosi: cei care considera ca acest site e o revista de literatura. Ei cauta doar texte inteligente si raman undeva, deasupra virtualilor de rand, nu doresc socializare si li se pare degradant si de prost gust sa intre in detalii personale, chiar si la nivelul trairilor.”

3. „Un singur lucru nu-mi place: in majoritatea comentariilor la minunatul tau text (si cred ca nu doar la asta) se vorbeste despre orice, numa’ despre textul in sine nu. Nu ca as avea timp sa le citesc pe toate.
Si ca sa nu fiu la fel, sa zic si eu ceva: nu stiu de ce se face atata caz de masti, cand se pare ca tuturor le plac; eu -de ex- nu port masca, crezi ca intereseaza pe careva ?; crezi ca imi va dedica vreodata cineva vreun text pentru asta ? Nu, pt ca odata realul aratat, ce mai ramane de intrebat, de analizat, de comentat ?; si nu spun nimic nou; cat despre ce spun oamenii in comentarii… ai observat ca eu nu scriu; eu mi-am pierdut scrisul ceva vreme in urma, dar macar pot spune ca in cele cateva cuvinte de pe profilul meu sunt eu; si realitatea mea.”