TRECEM

Trecem, trecem, cum ne petrecem, ducem cu noi amintiri din de demult… adormite, uitate-amorțite nespuse nicicând… și încă mai privim momentele de rătăcire ca pe un joc ludic… forțat mai jucăm teatru din când în când… academic… de mult uitatul cântec de leagăn îl prenaștem în urechea sensibilă a pământului-sfântului… până unde se mai poate încă… până unde se mai simte dorul de viață… în zbor planând solie aducătoare de Îngeră și Prinț… văzduh cu aripile albe… odată rege al singurătății… mac sau orhideu pribegind către țărmul pe care îți lași speranța ca o torță arzândă de fosfor întru posibila întoarcere și reînviere…
(Visited 22 times, 1 visits today)