cicatricea-gheorghe-burdujanTimpul şi energia date nouă întru gestiune de către voinţa astrelor ne sunt limitate şi extrem de preţioase, iar trăirea în ambiguitate atunci când intervine liantul primordial al iubirii – numesc aici încrederea – nu face decât să prelungească agonia vieţii personale a celui care trăieşte astfel… 
Iată de ce nu-mi permit să mă joc cu timpul nimănui, nu-mi permit să implic pe nimeni, cu nimic emoţional, în sfera existenţei mele. Ştiu foarte bine că absenţa echilibrului emoţional poate avea repercusiuni dramatice în viaţa de zi cu zi, dar nimeni nu e responsabil pentru absenţele mele, pentru neîmplinirile mele, pentru eşecurile mele. Dacă eu aş fi fericit aş implica pe toată lumea acestei planete în sfera-mi existenţială. Dar nu sunt! 

Am văzut astăzi un profil foarte trist, de femeie tristă. Deşi zâmbea, în poza principală de pe pagina ei se putea citi, dincolo de acea imagine, imensa ei tristeţe. Tristeţe care-i venea din urâţenia chipului de care era conştientă. Fusese lovită cu ceva (Dumnezeu ştie cum, în ce context) care i-a tăiat figura oblic, lăsându-i o rană adâncă pe chip. Cicatricea era evidentă. Am privit-o îndelung şi am simţit că mi se face rău. Pentru că m-am întrebat dacă aş putea s-o iubesc. Am avut atunci, în loc de răspuns, o străfulgerare dureroasă amintindu-mi afirmaţia mea, dintr-o altă scriere, cum că „chipul nu contează”. Când am făcut acea afirmaţie mă jucam. Acum am devenit dintr-o dată excesiv de serios şi spun: da, chipul contează, contează foarte mult, deşi nu decisiv, în trezirea sentimentului de iubire. Trupul, mai ales al unei femei, trebuie să fie armonic întrutotul: de la chip până la tălpi. ATENŢIE: am zis ARMONIC, nu am zis frumos, în accepţiunea generală care i se dă acestui cuvânt. Apoi vine spiritul şi desăvârşeşte această operă minunată a naturii care este femeia. 
Să nu fim ipocriţi şi să recunoaştem asta! 

În ce mă priveşte, am încercat (şi încerc) să văd dacă pot păşi pe prima treaptă a scării de valori unanim acceptată ca fiind determinanta intensităţii trăirilor interioare… Nu ştiu dacă voi reuşi. Dar ştiu că se poate întâmpla ca după ce urci câteva trepte să dai cu capul de un prag la care nici nu te aşteptai şi-apoi să-l vezi pe cel de jos care nici nu exista…

(Visited 38 times, 1 visits today)