VIOLENŢA DE LÂNGĂ NOI
Violenţa fizică şi verbală este o problemă de actualitate în societate.
O găsim pe stradă, în familie, în şcoli, în mass media, în jocuri video, în sport şi nu este decât o atitudine, un răspuns ferm la protecţia orgoliului şi o alegere de scurtă durată.
În şcoală, agresiunile sunt dintre cele mai diverse: injurii, jigniri, îmbrânceli, intimidări, vulgarităţi.
De multe ori copilăreşti pentru un adult, motivele violenţei fizice sau verbale capătă în mintea unor adolescenţi dimensiuni grave. Elevii nu discută cu părinţii sau profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele ce apar între ei, în pauze, pe culoar, în sala de curs. Despre metode şi tehnici de negociere a disputelor nu se ştie şi nici nu e timp pentru aşa ceva când ai 13, 16, 17 ani.
Energiile neconsumate, pulsiunile de tot felul, evidente în şcoală, pe stradă, în familie există şi am fi ipocriţi să afirmăm că sunt neînsemnate.
Elevii se bat la propriu, colegii lor se distrează, filmează şi postează pe youtube, într-o ,,normalitate” evidentă, sub cortina unui teatru absurd cu personaje vii şi ambiţii la fel.
Sunt răspunsuri la întrebările nepuse ale societăţii, actuale, la îndemâna copiilor în realitatea torsionată dintre monitor şi suflet . Act fără precedent pentru reputaţia intelectuală a unei societăți parcă lipsită de atitudine aflată ea însăși într-o criză de identitate adolescentină.
Lipsa modelelor, mediatizarea excesivă a derizoriului şi primitivismului social, se reflectă în conduite reprobabile. Ce-şi mai doresc adolescenţii? Celebritate, divertisment şi bani.
Interesant ar fi de aflat, ce îi mână pe aceşti teribili să se bucure doar de ceea ce e urât şi rău şi să nu fie atraşi şi de o fărămă de cooerenţă socială şi demnitate umană.
Şcoala singură nu poate să reziste tendinţei actuale şi violenţa invită din păcate şi la respingerea vinovăţiei şi a răspunderii..
Au aflat oare copiii că circul e mai ieftin decât teatrul şi pâinea la fel de scumpă ca manualul de liceu?
