SCURTĂ POVESTE DE DRAGOSTE
– Alo, ce faci? Clipoci glasul ei cristalin în receptor.
– Ce să fac? Pe-afară, pe la maşină…
– La maşină?
– Da, la maşină.
– Ok. Te mai sun eu.
– Bine.
În altă zi mă sună din nou:
– Ce faci?
– Ce să fac? Pe-afară pe la maşină .
Povestea se repetă de vreo 3-4 ori. Ultima oară când mă sună, discuţia (şi scurta noastră poveste de dragoste) sfârşi astfel:
– Hei, ce faci tu acolo?
– Ce să fac? Pe-afară, pe la maşină…
– Da’, ce tot faci tu la maşină?
Atunci îmi veni şi ideea: iată momentul potrivit de a vedea cât de mult o interesează persoana mea şi cât de mult o interesează cu totul altceva. Răspund, deci: „Măi, maşina mea e varză. Are probleme grave la motor. Toată ziua stau pe sub ea. Nici nu ştiu dacă o mai pot repara… În realitate, maşinii mele, veche de câteva luni, îi personalizam tapiţeria, înlocuind-o pe cea originală cu una din blană sintetică.
– Da’ ce maşină ai tu? Veni aproape în mod firesc şi logic, întrebarea ei?
– Eh! O Dacie veche de vreo 30 de ani!
Trosc! A fost ultimul zgomot (şi cuvânt de adio totodată) pe care l-am mai auzit pe canalul telefonic respectiv.
Aviz amatorilor de „iubiri adevărate”.
