scurta-poveste-de-dragoste-gheorghe-burdujan– Alo, ce faci? Clipoci glasul ei cristalin în receptor. 
– Ce să fac? Pe-afară, pe la maşină… 
– La maşină? 
– Da, la maşină. 
– Ok. Te mai sun eu. 
– Bine. 
În altă zi mă sună din nou: 
– Ce faci? 
– Ce să fac? Pe-afară pe la maşină . 
Povestea se repetă de vreo 3-4 ori. Ultima oară când mă sună, discuţia (şi scurta noastră poveste de dragoste) sfârşi astfel: 
– Hei, ce faci tu acolo? 
– Ce să fac? Pe-afară, pe la maşină… 
– Da’, ce tot faci tu la maşină? 

Atunci îmi veni şi ideea: iată momentul potrivit de a vedea cât de mult o interesează persoana mea şi cât de mult o interesează cu totul altceva. Răspund, deci: „Măi, maşina mea e varză. Are probleme grave la motor. Toată ziua stau pe sub ea. Nici nu ştiu dacă o mai pot repara… În realitate, maşinii mele, veche de câteva luni, îi personalizam tapiţeria, înlocuind-o pe cea originală cu una din blană sintetică. 
– Da’ ce maşină ai tu? Veni aproape în mod firesc şi logic, întrebarea ei? 
– Eh! O Dacie veche de vreo 30 de ani! 

Trosc! A fost ultimul zgomot (şi cuvânt de adio totodată) pe care l-am mai auzit pe canalul telefonic respectiv. 

Aviz amatorilor de „iubiri adevărate”.

(Visited 54 times, 1 visits today)